10 feb. 2011

Extraterestrii de langa tine

Să fii autist nu înseamna să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi oameni. Sub anumite aspecte, eu sînt foarte prost echipat pentru a putea supravieţui în această lume, precum un extraterestru eşuat fără un manual de orientare... Acordaţi-mi demnitatea de a mă cunoaşte în termenii mei- recunoaşteţi faptul că sîntem în mod egal străini unii faţa de ceilalţi, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă a felului vostru de a fi. Suspendaţi pentru o clipa propriile voastre prezumţii. Definiţi-vă propriii termeni. Lucraţi cu mine pentru a construi punţi între noi.
JIM

Copiii cu autism sunt frumosi, speciali, unici, iar unii dintre ei pot avea abilitati extraordinare si o inteligenta geniala. Din pacate, acesti copii traiesc in lumea lor, nu pot comunica si relationa cu cei din jurul lor, iar fara ingrijiri speciale risca sa fie institutionalizati, marginalizati.
Lumea noastra este si lumea lor.
Copiii cu autism nu sufera de o boala psihica, asa cum multi sunt tentati sa creada. Sufera de o tulburare severa de dezvoltare de natura neurobiologica, tulburare care-i inchide intr-o lume a lor pe care cu greu o patrundem. Sunt mai multi decat stim si mai vulnerabili decat ne imaginam.
Statisticile internationale realizate incepand cu anii ‘90 releva o incindenta alarmanta a tulburarilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii care se nasc anual - potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la Barcelona sau chiar 1 la 150 - potrivit Centers for Disease Control, Atlanta. Autismul este astfel o afectiune mai des intalnita decat cancerul, diabetul, SIDA sau sindromul Down. 4 din 5 copii cu autism sunt baieti.
Este o afectiune complexa si misterioasa, dar in ultimele decenii specialistii au incercat sa raspunda la cat mai multe intrebari legate de austim, ca sa poata imbunatati metodele de diagnostic si de recuperare a copiilor autisti. Iar progresele sunt multe si importante.
In Romania, soarta copiilor cu autism este pecetluita de nestiinta, ignoranta si indiferenta. Putini specialisti stiu sa diagnosticheze aceasta afectiune, centre pentru recuperarea si educarea acestor copii nu exista, terapiile considerate eficiente sunt scumpe, iar parintii primesc un ajutor infim de la stat, in aceste conditii copiii au toate sansele sa ramana in lumea lor, in afara societatii.


“Ne-am intalnit in urma cu 1 an. Pe atunci erau doar M si R. Erau ingeri, dar nu aveau aripi. Lumea din jur ii coplesea, nu intelegeau rostul lui aici si acum, ar fi preferat sa ramana in burtica mamei lor. Vroiam sa-i pacalesc sa vina in lumea mea si eram dispusa sa fac totul pentru asta. Asta a fost inceputul. Apoi mi-am bagat mainile in plastilina si am inceput sa plamadesc doua perechi de aripi. Grozava treaba! Forma perfecta este greu de obtinut. Iti trebuie rabdare, indemanare si dorinta. O dorinta incomensurabila de a reusi. Plastilina trebuie sa fie de calitate superioara, nu se fac compromisuri. Daca incerci sa fauresti un oval si observi ca iese un cerc, o iei de la capat. Cand simti ca nu mai poti, iei o pauza. Apoi revii si mergi mai departe. E ca atunci cand pictezi un tablou.
Uneori, iti trebuie ani pentru a transpune pe panza frumusetea. Da Vinci a avut nevoie de 12 pentru a-i picta Giocondei buzele.”

Mai multe informatii si modalitati de sprijin aici sau aici
Pentru servicii specializate si consiliere cristinafocsaneanu@yahoo.com sau aici..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu