22 feb. 2011

Fantastic si oniric.. Misoginism gratuit..Intrebari, raspunsuri, mituri, paradoxuri (paradoaxe pentru tute..)

 Oniricu` si fantasticu..

Femeia este un lucru greu de cunoscut de mintea masculului de rînd. E privită cu o teamă mistică, la fel ca şi fulgerul şi vulcanii. Şi, la fel ca şi acestea, omul obişnuit are nevoie de un expert ca să le înţeleagă. Un expert ca mine. :)  Astăzi voi demonta patru mituri legate de aceste creaturi cu ţâţe.


1.Femeile se orientează mai slab în spaţiu decît bărbaţii pentru că sunt proaste. – fals
Femeile se orientează prost în spaţiu pentru că se orientează excepţional în timp. Spre exemplu tu nu mai ţii minte că acum doi ani erai cam beat şi ea era dezbrăcată deasupra ta şi i se bălăbăneau ţâţele în jos şi ai început să râzi şi i-ai zis că are ţâţele ca de capră şi habar n-ai acuma de ce când te cerţi cu ea îţi zice „Şi curva de mă-ta are ţâţele ca de capră, nu io!”. Sau acu 4 ani cînd prietena ei Maricica era în fustă scurtă şi te-ai uitat la picioarele ei 2,6 secunde în loc de maximul acceptat de 2,4 şi apoi te-a întrebat „nu-i aşa că lu Maricica îi stă bine în fustă?” şi tu ai răspuns „da” cu 0,6 secunde prea repede şi te mirai tu dup-aia că a rupt prietenia cu Maricica şi la momentul actual îi reproşezi ceva şi ea răspunde nervos „Fute-o pe Maricica atunci, dacă nu-ţi convine!” şi tu sincer nici nu mai ţii minte cine e Maricica.
DAR EA ŢINE MINTE!
2. Femeile au vederea periferică mult mai bună decât bărbaţii -  parţial adevărat
Întradevăr, femeile văd mai bine în lateral, dar asta nici nu apucă să compenseze faptul că femeile nu pot vedea prin sticlă şi că nu se pot uita în sus. Ca să vadă ce e deasupra lor ele sunt nevoite să încline capul la dreapta pînă cînd urechea se lipeşte de umăr şi apoi să rotească de gât spre stînga.
3.Femeile nu se pricep la matematică pentru că sunt proaste  – fals
Femeile nu se pricep la matematică pentru că au nevoie de un anumit tip de concretizare a elementelor pe care le calculează. Spre exemplu, dacă Ana are 6 mere jumătate şi mai găseşte 3 mere jumătate, o femeie niciodată nu o să poată deduce că Ana are în total acum 10 mere. Dar dacă Ana are 6 pantofi jumătate şi mai găseşte 3 pantofi jumătate, femeia îşi va da seama imediat că Ana are zece pantofi dintre care unul trebuie reparat.
4.Femeile trebuie ajutate pentru că sunt mai fragile şi mai puţin descurcăreţe decât bărbaţii – fals
De fapt ele sunt la fel de puternice şi descurcăreţe ca noi. Nu e nevoie să le ajuţi. Doar vor să vadă dacă eşti destul de unealtă încât să le cari poşeta şi să le scrii două paragrafe din referatul la economie. Ar putea şi singure dar vor să vadă dacă te pot convinge să o faci în locul lor. Că dacă da, poate eşti şi destul de prost încât cine ştie, în viitorul mediu să fii dispus să le creşti şi copiii şi să crezi că-s ai tăi, deşi cam seamănă cu mine.

Paradoxurile (paradoaxele) si misoginismu` pe care sa`l puteti ura si infiera..
Nu zic nimic nou când zic că mintea femeilor e un loc încâlcit şi lipsit de sens. Aţi auzit vreodată vreo poveste cu o femeie naufragiată sau rătăcită care să supravieţuiască? Le duci în pădure şi se învîrt în jurul unui copac până mor, cu convingerea că e o pădure infinită, altfel nu-şi pot explica de ce au mers atât şi nu au ieşit din ea. Aţi auzit vreodată de o campioană la şah? Reformulez. De o femeie care să joace şah. Nu, reformulez iar, o femeie care să joace şah şi să ştie că piesele se mişcă diferit. Pot da exemple până mâine.
Ce încerc eu să zic este că diferenţa principală între bărbaţi şi femei este că dacă îi arăţi o drăcovenie nouă unui bărbat, el o să se gândească „Ce e asta şi, mai important, la ce foloseşte?” Pe când o femeie se va gândi „Chestia asta arată sau nu bine şi, mai important, arată bine pe mine sau mă face să par grasă?”. Dar să trecem direct la subiect.

Paradoxul pantofilor. Cu toate că are maxim două picioare, femeia are o hoardă de pantofi. Un om normal, şi prin om normal vreau să zic mascul, are aşa: o pereche de ghete de iarnă, o pereche de adidaşi de vară, o pereche de pantofi de dus la cumetrii, o pereche de adidaşi de vara trecută cu care joacă fotbal că s-au cam jerpelit şi o pereche de şlapi cu care se duce să ducă gunoiul. Atât. Nici un bărbat care nu e scafandru nu are nevoie de mai mulţi pantofi în viaţa lui în acelaşi moment. Scafandrii au nevoie şi de tălpi de scafandru, v-aţi prins voi ca sunteţi isteţi.
Femeile nu. Au minim 8 perechi pentru fiecare rol. De fapt au toate perechile pe acelaşi rol, că nu joacă fotbal şi nu duc gunoiul. În total o femeie are peste 10 perechi la 16 ani, în medie, fiecare an adougând încă o pereche la medie. Minim 40% dintre perechi cauzează bătături şi mers strâmb. Credeţi că îi aruncă? Nuuu, îi poartă la OCAZII SPECIALE! Ce mod mai bun de a marca o ocazie specială este decât să te doară odios călcâiele? Aţi mers vreodată la ceva cu fason, cu o duduie de mână care nu se plânge că o dor picioarele de la pantofi? NICI EU!
Şi acum abia vine partea retardată. Are o pereche lila, una fuchsia şi una roz, toate arătând aproximativ la fel. O întrebi de ce, răspunde că ca să arate bine. Aici te scarpini a lehamite. Tălpile nu au cum să arate bine. Nici un bărbat niciodată (care nu are un fetiş bizar) nu a fost dat pe spate de aspectul unor tălpi. Just, pot fi urâte, mutante şi strâmbe (cel mai probabil de la purtat excesiv ăia minim 40%), dar sunt un element la fel de important ca halba din care bei bere. Nu o observi decît dacă are gaură. Nu, noi bărbaţii nu suntem CHIAR aşa de porci superficiali încât să ne uităm doar la ţâţe şi buci. Dar chiar pantofii… pula mea, nu poate să ne pese mai puţin de ei.
Şi dacă îi explici chestia asta, va răspunde negreşit „E pentru mine, nu pentru alţii”. Aha, deci nu e un motiv extern. Nu impune contextul socio-cultural. Nu există presiune din afară. Eşti tu doar nebună ca o curcă stată-n soare. E bine de ştiut. Şi căcaturile ălea de tocuri nu te fac să pari mai inaltă. Te fac doar să pari mai sus. Ceea ce e complet irelevant. Nici eu dacă-mi pun un toc pe pulă nu o să pară o pulă de 30 de cm. O să pară o pulă cu toc şi atât.
Lipsa buzunarelor. Sigur ştiţi practica asta enervantă. Vine la tine, îmbrăcată giugiuc şi spune „ţine şi mia telefonu/pachetu de ţigări/portofelul/tampoanele, că n-am buzunare”! Atunci de ce pula mea ţi-ai mai cumpărat hainele ălea? Hainele au doar două utilităţi pe lume: te protejează de frig şi au crevase unde să depozitezi rahaturi. De aia le-am inventat. De aia le purtăm. De aia nu merg io în pula goală pe stradă. Că mi-e frig şi nu vreau să îmi ţin cardul sub coaie. Dar hainele femeilor nu au, de obicei nici una din aceste două utilităţi. Sunt acolo doar ca să mă enerveze pe mine.
Poşeta de mână. Sau cum pula mea se cheamă. Căcatul ăla de seară, fără bretele, care se ţine într-o mână tot timpul. Cât de tâmpită poţi să fii să decizi că o să ai o mână ocupată toată noaptea ţinând un căcat în ea care conţine rahaturi de care, foarte probabil nu o să ai nevoie? Te-ai dilit? De-a dracu’ când vezi una de-asta trebuie să o iei la bătaie foarte lent, cu ambele mâni. Să vadă cum vin loviturile, dar să nu poată să le blocheze decât dintr-o direcţie.
Să poţi să-i zici a doua zi “fă, azi ţine-o în mâna ailaltă, să te invineţesc uniform”.
Importanţa lenjeriei. Pe bune, ştiu ce o să ziceţi. Exact ce o să ziceţi şi la partea cu pantofii: “sunt sigură că dacă ar fi urât ai observa!”. Da aş observa lenjeria dacă ar arăta făcută din pielea bastardului unei zebre violate de un leopard. Dar în rest… deschiloţarea mai cu talent. Serios. În momentul în care tu DEJA eşti în lenjerie, sigur pe noi ne doare în pulă de lenjerie şi tot ce contează e să scoţi mai rapid ce e sub ea. Lenjeria frumoasă nu face o femeie mai frumoasă. Lenjeria urâtă nu face o femeie mai urâtă. Doar mai chicioasă. Şi chiar dacă eşti chicioasă, nu ne pasă în aşa hal de mult, că nu e în public. Ăsta e Secretul Victoriei. Că lenjeria chiar nu contează. Şi acum o să aud iar argumentul “contează pentru noi!”. Curcă stată prea mult în soare şi care n-are apă în troacă.
Şi cerceii nu o să-i înţeleg niciodată. De ce să dălăngăni chestii de urechi? De unde şi până unde? De ce urechi? Îmi şi imaginez scena cu Adam şi Eva, Adam îşi descoperă corpul, se bucură, pune mâna pe urechi şi spune “Şi cu ăstea auzim!”, la care ea, la fel de entuziasmată “Da, şi putem atârna rahaturi de ele!”
La care el îi dă un pumn în pizdă, că e proastă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu