8 feb. 2011

Mobila si durere

Prima piesa de teatru vazuta de mine se intitula asa. Mobila si durere. De Teodor Mazilu, aveam sa aflu mai tarziu. Locatia, Baile Herculane, cand inca statiunea “balneoclimaterica”, concura  cu succes la titulatura de Basel-ul estului. Intre timp ne-a trecut, da` n`are a`face in povestirea de fata.
Asta se intampla prin `92, sa fi avut vreo 13 ani, deci n-am inteles nimic. Si nici foarte impresionat n-am fost.. Deh, trupa de amatori.. Uitasem intamplarea asta pana acu` ceva timp cand primesc un telefon de la un amic ce ma invita la o bere (what elese !?), si la un dat cu parerea despre un corp de mobilier tip Ikea. Acu` multa expertiza in domeniul mobilei nu am, da` berea o beau profesionist, si nu poti lasa un amic in necaz. Nu stiam in ce ma bag.. Da` first things first, ajung acolo, imi exprim nedumerirea cu privire la porcoiul de cartoane rupte din sufragerie si cer sa-mi fie arat “obiectul muncii”. Obiectu` se prezenta sub forma unor bucati dreptunghiulare de lemn, sau pal sau ceva. Puse una peste alta. Alaturi, o schema frumos desenata a unei sufragerii “in stil minimalist” (asa scria, nush` ce inseamna asta). In fine, un barbat trebuie sa se descurce in orice situatie, iar cand nu stie ce-i de facut, improvizeaza ! In teorie pare simplu, fiecare piesa are un cod si un numar si tot ce trebuie sa faci e sa urmezi instructiunile si gata soggiorno`ul Giovanna ! Atata ca nu e asa ! Deloc ! Oricum am fi incercat, tot aiurea iesea.. In orice caz, nimic asemanator cu chestia desenata in schema de asamblare. Varianata “suna un prieten” cazuse din start (nu era cazu` sa ne stie tot mapamondu` cat de inapti suntem, nu ?) si nici nevasta amicului nu ajuta deloc, intepaturile si “incurajarile” ei reflectanduse direct proportional cu (eventualele) sughituri ale mamei.. Pe la a 4-a bere decisesem ca vom face noapte alba, ne vom stoarce creierii dar nu vom renunta. Si-am insistat. Si-am mai insistat putin. Si inca putin ! Si nimic ! Pe la a 8-a, imbusul de 4 (o cheie folosita pentru asamblat mobilier), se indoise, ultima frantura de mandrie disparuse, la fel si cateva componente ale mobilei si-am decis un armistitiu pe durata noptii, dimineata urmand sa reluam ostilitatile.. Stingerea si fiecare la casa lui. A doua zi, conform planului de bataie ma infiintez la usa amicului. Soc si groaza ! In mijlocul sufrageriei mobila cea noua. Asamblata. Stralucitoare. Si privirea triumfatoare a nevestei amicului: “Daca va mai lasam si in seara asta iar beati bere de 50 de euro si-mi stricati si mobila.. Asa am chemat un marocan care se pricepe si cu 10 euro si-o cafea a ansamblat-o intro ora”. La care amicu`: “Deci ala facea carpentiere (era tamplar) in Marocu` lui acolo, nu murator (zidar), cum se caca pa` el ! Hai ba` sa bem o bere ca asa draci mi-a facut femeia asta, numa` de capu ei face frate..”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu