11 apr. 2011

De ce Japonia nu poate fi "the land of choice"


Exact acum o luna priveam inmarmurit la televizor valul seismic ce lovea Japonia. Niciodata nu am vazut ceva mai plenar, mai total, mai terifiant. In momente ca acela realizezi micimea si neinsemnatatea fiintei umane in fata furiei unei planete mult prea zgandarite, mult prea abuzate. Sau a furiei divine, presupunand ca cineva acolo sus se amuza jucanduse de-a “guvernul Boc”, maestrul papusar care prin fire invizibile conduce destinele fiecaruia in parte. Dumnezeu, Allah, Budha, Iahve, Darth Vader, Zana Maseluta, spunei cum doresti, da` accepta ca are un simt al umorului foarte fucked up! Sau poate ca e doar modul naturii de a spune “atat, deja e prea mult”. Orice organism viu isi creaza mecanisme de autoaparare. Anticorpi. Si daca cutremurele, tsunami-urile, secetele, incendiile sunt “anticorpii”, gandestete cine joaca rolul “virusului”!

Da` nu despre asta voiam sa vorbesc. M-am gandit ce s-ar fi intamplat daca acea nenorocire lovea Romania. Sigur, la noi nu exista posibilitatea producerii unui astfel de cataclism natural, ne-o spune profesorul Marmureanu din culcare in sculare pe toate canalele de media. A devenit mai agasant decat doamna Tatoiu, cea mai analista dintre cosmeticiene, stiutoarea atotcunoscatoare a adevarurilor absolute incepand de la mecanismele de reglare a economiei globale, trecand prin fotbal si gastronomie si sfarsind prin dezvaluirea dedesubturile divorturilor in voga. Cum ar fi daca maine Terra ar decide ca noi, romanii suntem in plus? Cum am reactiona noi ? Am vazut o poza extraordinara, o imagine care spune totul despre caracterul si despre fibra acelui popor. La cateva ore dupa dezastru, japonezii cei atat de incercati de soarta, stateau incolonati la rand, intre marginile unui “culoar” desenat cu creta pe asfalt pentru a primi o sticla de apa. Aceiaisi japonezi, aceleasi cozi, aceiasi ordine, asteptau rabdatori randul pentru a da un telefon celor dragi. Nici un furt, nici un jaf, nici o “ulburare a ordinii publice”. Nu pot sa nu ma gandesc la “luptele de strada” care se dau in orice magazin ce face vreo promotie. Bormasini, ace de siguranta, chiloti tetra, ulei de transformator, nu conteaza.. ne “ucidem” unul pe altul pentru a fi primi, pentru a lua noi si nu cel de langa acel ceva.. Citeam acum un timp un articol genial in Gazeta Sporturilor, scris de Naum, asta daca memoria nu ma inseala care incheia cu o expresie splendida si.. infricosatoare: “o Romanie lovita doar de ea insasi”. Oare ce ne-a “lovit” atat de puternic, atat de plenar, atat de total, atat de terifiant (ca sa ma citez eu pe mine insumi :P)? Unde ne-am pierdut de restul Europei ? Oare ce e atat de diferit in fibra noastra, in “gena nationala” a romanului de suntem atat de fucked up ? Suntem prea saraci? Suntem prea “mioritici”? Suntem prea balcanici? Suntem prea comunisti? Suntem prea pedelisti? Suntem exceptia care confirma regula? Suntem prea prosti?
In timp ce scriu aceste randuri (11:40 am/11 martie) aflu ca in Japonia a mai avut loc un cutremur de 7 si ceva pe scara Richter. N-am teama, sunt foarte putini romani acolo, vor fi in siguranta. E trist.. dar e adevarat. Mai trist e faptul ca ei se vor ridica, vor reconstrui totul de la 0. Asta in timp ce noi vom mai inaugura alti 10 km de autostrada, 15 metri de trotuar, 20 de metri de dig, patinoare si sali de sport.

4 comentarii:

  1. In multitudinea ta de intrebari despre cum suntem, cred ca suntem cate putin din toate, iar saracia indusa de altii, ne face sa fim ignoranti, naivi si sa stam cu mana intinsa pentru o punga de zahar, una de faina, un peste sau o paine. Cam asa se vede de afara, cred, cel putin eu asa vad la tv-ul nostru cel de toate zilele. Cat despre ce se intampla daca noi eram in locul Japoniei, cred ca este o intrebare la care nu mai avea cine sa raspunda, pentru ca eram defrisati ca padurile noastre. Si mai vreau sa corectez finalul: noi nu mai inauguram nimic, doar facem reclama la genocid, vezi desfiintarea spitalelor, de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  2. cu alte cuvinte ne cam meritam soarta noi ! da` in afara de a ne plange facem si altceva ? sau inca asteptam ca "tatucul", oricare ar fi el.. sa vina si sa ne salveze ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ne mai salveaza nimeni! Se spune ca daca esti puternic, incerci sa te ridici atunci cand te mai impiedici. Noi, cred ca nu ne mai ridicam, dar ne imaginam ca suntem pe cele mai inalte culmi. Cine sa ne ajute? Pe noi, nu; pe.....ei, da. S.O.S.Romania! Treziti-va! Help!

    RăspundețiȘtergere
  4. nimeni, niciodata nu va putea ajuta pe cineva care nu doreste sa fie ajutat. e mult mai misto sa iti plangi singur de mila, eventual sa fii compatimit de restul lumii.. mioritic sau ce ?!

    RăspundețiȘtergere