28 mai 2016

Pușcăria

Când tăcerea evită răspunsul și nimicul devine mortar, te scufunzi în negare și incepi să zidești.
Visele de ieri sunt astăzi cancioc și mistrie. Îți ridici pușcărie! Rotundă și mare cât tot ce n-a fost.
Dorințele sunt turnuri de veghe. Amintirile, torționari de serviciu...
Chiar dacă doare, cât doare știi numai tu. Nu ai nevoie de milă. Niciun ajutor! Durerea curață. Vindecă!
N-o să mori. Cel puțin nu aici. Nu acum.  
Liniște. Totul e diluat. Când ai uitat pentru ce ai intrat, ai scăpat.
N-o darâma! Nimic nu e veșnic deși așa spunem toți. Ea va rămâne acolo și te va aștepta.

foto: www.magnumphotos.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu