22 mai 2016

Vineri 13

Vineri. Ora 13.
-Domnule, arde tot aici, am sunat de o mie de ori, veniți dracului mai repede că arde tot blocul! Nu mai primisem niciun apel, dar toți spun așa...
- Cum vă numiți și adresa la care s-a produs incendiul?
- Haideți mă fraților, stăm la povești?! Hai odată că ardem ca șobolanii aici!
Pereții ardeau. În hol, lângă cuier câteva perechi de încălțări aranjate ordonat. ”Păcat de ele, o să le strice apa!” Da, îți trec și astfel de gânduri prin minte...
”Gata liniile? Nu spargeți gemurile că se aprinde mai rău! S-a scos curentul? Nu da drumul până nu confirmă ăia de la Renel!”. GIS-ul era agitat, dar el era agitat mereu.
Uitase masca la unitate și o casca prea mare (de împrumut) îl tot lovea in ceafă. N-a îndraznit să intre până in baie, dar era convins că apucaseră să iasă toți. Oricum nu vedea nimic, fumul și lacrimile îl orbiseră.
- 48-88 de la Codru 1 pentru Codru, recepție! Nimic...
Ledul era stins, luase stația descărcată.
Afară o femeie și fiul ei, se țineau de mâini. Brațele erau albe, cateva bășici supurau dar nu simțeau nimic. Un miros dulceag îi inconjura. Nu voiau să urce in Ambulanță. ”Intra țiganii în casă și-mi iau tot! Nu plec!”. Pierduse tot...
”Psst, a apărut Scripcaru!”. Militar de școală veche, nu admitea altceva decât ce era scris în Regulament.
- Unde ți-e mă capela?
- Permiteți să raportez, cred că am uitat-o la dispecerat! Mințea, o dăduse cuiva când luase casca și nu reținuse cui. N-a mai gasit-o niciodata.
- Pune mă ceva pe cap, că se uită lumea la noi!
- Am înțeles!
Întradevăr, lumea se uita. Deja se terminase, mai era doar abur si apă murdară. Se udase la picioare, abia acum a realizat că plecase in pantofi. Dacă ar fi vazut Scripcaru...
A doua zi a plecat în concediu. Pe drum o pereche de ochi îl țintuiau. Mai târziu va afla că fuseseră și ei acolo dar asta e o altă poveste...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu