3 iul. 2016

Despre oameni frumoși

Într-o lume bolnavă de cinism, de forme lipsite de conținut, de inși care ”au reușit” călcând peste semeni, speranța pare pierdută.
Totul este valorizat. Cuanatificat. Monetizat. Întregul, exprimat print-un cod de bare.
Vândut sau de vânzare. Bunuri, persoane, sentiment. Totul are un preț. Exprimăm bucurii în roni. Iubirea se tranzacționează online. Bani virtuali. Sentiment virtual. Oameni virtuali.
Stane de piatră cu ieșiri USB și conexiune în bandă largă.
Și-n mijlocul nebuniei câțiva ciudați. Oameni frumoși, înotând împotriva curentului. Împotriva noastră. A celor normali.
L-am întalnit pe el si pe mamica lui, amândoi dezorientati, în centrul Bucureștiului. Ea e de o varstă cu mine, dar a crescut într-un centru de copii, așadar e putin mai imatură și n-are suficienta educatie. Și i-am adus pe amândoi la mine. Tatăl copilului i-a dat afară din casă și nu aveau unde să se ducă, planuise să îl dea în grija statului. Doar că eu știu cum e acolo, si nu-mi doream pentru nimic în lume soarta asta pentru un copilaș nevinovat.
E o poveste reală. O frântură de viață. Un om salvând alți oameni.
Nimic mai nefiresc de atât, nu-i așa?
Câți dintre noi am trecut pe lângă cei doi, butonând smartfon-ul, updatând statusul și dând check-in din acea locație? Un om și-un pui de om, pierduți. Ce treabă aveam noi cu ei, fiecare cu-a mă-sii! Boschetari, nu-i așa!? E plin Bucureștiul, fură, sunt murdari și miros urât. Drogați!
Ei, n-am facut cine stie ce! Orice om, sper eu, ar face asta, la un moment dat.”
Ai dreptate Sonia! Dar de unde mai luăm oameni zilele astea?



”Cel ce salvează o viaţă, salvează o lume întreagă”
foto: callieyahyavi.wordpress.com