16 aug. 2016

Știi?

Am privit înăuntrul tău lacrimând. 
Ca pe o ceapă te-am desfăcut, blestemând fiecare foaie, căci fiecare m-a durut.  
Am vrut să-ti aflu esența ta de femeie. E dulce miezul tau, știi?
Da, am vrut să te aflu. În mintea mea te-am compus, te-am distrus, te-am anulat și te-am recompus din nimic. Din vorbe si vise. Mi-am pus scara imaginației peste sufletul tău, încercând să ajung la tine. Dar sufletul e doar o boare, știi? 
E aer, e vânt, e părere. Nu ține o scară, nici măcar una făcută din vorbe.
Am căzut. E adânc înăuntrul tău, știi? 
M-am pierdut pe mine încercând să dau de tine.
Mi-am pierdut poleiala. Sunt gol. Nu mai am nimic. Dar nu mai ustura. Și nu mai blestem. 
M-am speriat, știi?
E furtună și-n tine. Sunt valuri. E teamă. Dar e acasa. În tine, pentru mine, e acasă.
Știi?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu