27 sept. 2016

Epifanie

Cautându-mă pe mine în noaptea dinăuntru, am găsit un bătrân.
 Am spus: Cine ești tu tataie și ce cauți în mine?
Eu sunt tu, peste ani. Sunt așa cum vom fi amândoi în clipa din urmă! Imaginează-mă mort.
Ăla ești! Eu!
Am surâs: Ce prost ești moșnege, eu pot să-mi aleg să-mi închei socoteala cu viața oricând! Ce vei mai fi tu atunci?
”Dumnezeu!”, mi-a răspuns.
Tu ai drept de viață și moarte, eu sunt chip și asemănare cu tine!
Sunt eu, tu și viața ce-o iei.
Sfînta treime din fieșce om...
Cum, am răspuns, nu-s Tatăl și Fiul și Sfântul duh?
Și de ce n-ar fi Omul, Conștiința și faptele lui?
”Vrei să spui că Dumnezeu nu există?”, am rostit speriat...
Ce prost ești copile, firește că există. E în fiecare din noi. Doar că nu cum ți-au spus...
Alegerea!
Ăla e Dumnezeu!
”Și atunci, diavolul, ce-ar mai fi?” am strigat...
Alegerea! Ești exact ce alegi să fii!
Dar iubirea, iubirea ce e? ”Ți-am spus tot ce trebuia să știi!”. Și-a plecat!

Dacă zeii ar exista aievea, cum aş suporta eu să nu fiu zeu? Aşadar nu există zei.  Friedrick Nietzche

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu